Protected by Copyscape DMCA Copyright Detector

duminică, 14 septembrie 2014

Cum putem schimba sistemul

În ultimul timp aud mereu expresia – să schimbăm sistemul! Suntem pregătiţi oare pentru asta? Vrem cu adevărat să schimbăm un sistem în care majoritatea oamenilor s-au înfipt atât de adânc? Şi dacă îl schimbăm, ce punem în loc?
Cei mai mulţi cauta soluţia în spaţiul îngust pus la dispuzitie de către păpuşari, respectiv în schimbarea clasei politice. Păstrăm astfel acelaş sistem, făcând rocada dorită de către cei ce administrează birocraţia. Lucrurile astea s-au repetat de câteva ori în viaţa noastră. Au urmat speranţe de scurtă durată urmate de lungi amăgiri. Ajungem la o vârstă când, privind în spate, observăm o viaţă risipită, stoarsă de resurse, observăm că de fapt perioada aşteptată de noi nu a venit niciodată, observăm că nu am trăit, iar când privim în viitor vedem aceiaşi succesiune de speranţe şi amăgiri, o mare datorie financiară şi nimic bun de lăsat urmaşilor noştrii.

Dar ce este sistemul? Ce dorim să schimbăm?

Ca o definiţie rapidă, sistemul poate fi definit ca fiind suma de lideri ce s-au ridicat din rândul oamenilor în diferite domenii, financiar, politic, militar, ştiinţific şi care duc într-o anumită direcţie soarta întregii ţări. N-am să intru în amănunte despre ordinele primite de către aceşti “conducători” sau la structurile mai înalte care păzesc la “buna funcţionare a planetei” ci am să mă limitez la descrierea sistemului românesc.
În altă ordine de idei, se poate spune că sistemul este şi ceea ce noi alegem să facem, o medie a sumei dorinţelor noastre. Când aceasta medie e grosiera, apar soluţii de schimbare grosiere – război, revoluţii, revolte; când aceasta medie e culta, apar soluţiile inteligente – salt tehnologic, evoluţie socială, spirituală. Bineînţeles că aceste alegeri care credem că sunt ale noastre pot şi sunt influenţate în funcţie de interesele „păpuşarilor”. Putem, şi avem destule exemple, să ne rupem de la manipularea mediatică şi să căutăm soluţiile cele mai fiabile pentru viitorul nostru.

Conștientizare sau iluzie?

Primul pas ar fi implicarea noastră a tuturor şi conştientizarea faptului că trăim într-o lume cu valori fabricate pe bandă rulantă. Un exemplu, în acest sens, ar putea fi decizia de a vota pe un candidat sau pe altul. Credeţi că alegeţi voi? Dintre cine? Individul X, Y sau Z este pus în faţa voastră iar ei, la rândul lor, au fost aleşi de către „altcineva” să reprezinte interesele, mai mult sau mai puţin ale voastre. Şi astfel se crează iluzia alegerii voastre.
Cum ar fi să mergem la vor şi să anulăm TOŢI buletinele de vot ?Ar fi ăsta un precedent istoric ? Ar fi. Se poate face asta ? Unii ar spune că e o utopie şi poate că au dreptate. În cazul ăsta să mergem la vot şi TOŢI CEI NEMULTUMINTI DE CLASA POLITICA să anuleze buletinele de vot! Lucru realizabil doar în măsura în care conştientizam că sistemul care ne-a fost pus pe tavă de un sfert de veac e putred. E realizabil doar dacă ştim că nu oamenii de rând au ales democraţia.A fost implantata ideea şi noi… doar am acceptat-o.

Comoditate vs. obișnuință

Putem distruge acest sistem corupt doar când vom renunţa la conforul fotoliului, doar când ne vom vindeca de boala filozofelii pe grupurile de socializare, când ne vom dezbrăca de haina apatiei şi vom merge să punem întrebări şi să cerem răspunsuri cui trebuie. Trebuie să schimbăm media dorinţelor noastre grosiere şi materialiste la o media culta, medie care există în opinia mea dar nu e fructificata, prin victorii obţinute de către o societate civilă. Iar când spun “societate civilă” să nu vă gândiţi la papagalii care se presupune că ar reprezenta “voinţa societăţii civile” ci la adevăraţii lideri care ştiu cum se poate face o schimbare. Ce frumos ar fi realizăm că suntem bipezi, să ridicăm capul din ţărâna, să observăm că avem coloana vertebrală şi că putem atinge cerul cu creştetul capului, chiar dacă pentru asta vom avea genunchii zdrobiţi şi coatele zdrelite!

Toleranță zero… valoare zero

Romanii nu sunt nici mai prosti, nici mai degeneraţi, nici mai hoţi decât alte naţii ale acestei lumi. Suntem doar ţinte pentru tâlharii mondiali, suntem sistematic vânaţi, exterminaţi, împinşi spre pribegie, scoşi tot timpul în fata drept plaga Europei, iar vina o purtam doar noi pentru că suntem prea toleranţi.
Acceptăm fără să ripostăm orice nedreptate care ni se pune în cârca pe principiul “trece şi asta” . Tot pe principiul ăsta ne acceptăm şefii la locurile de muncă numiţi în posturi pe grade de rudenie şi, tot în acest fel, ne acceptăm conducătorii incompetenţi, escroci sau vânduţi intereselor păpuşarilor mondiali, iar când un astfel de fapt banal şi evident e pus în faţa noastră… ne prefacem că nu îl vedem.
Vrem să schimbăm sistemul ? Am putea continua cu schimbarea sistemului de valori în care ne bălăcim fiecare dintre noi fără să realizăm. Am putea fi consecvenţi în părerile şi judecata noastră, să avem o voce comună în problemele sociale. Am putea să nu mai fim miloşi cu cei care încalcă legea indiferent de ce au realizat până în momentul respectiv, indiferent cât de “săraci şi oropsiţi” pozează prin presa, indiferent cât de bogaţi şi influenţi sau cât de amărâţi sunt, de la cel care arunca hârtia pe jos până la cei care ne fură zi de zi prin facturi.

Greu… dar nu imposibil!

Sunt voci care spun că schimbarea/uciderea sistemului cu parul nu rezolvă situaţia prin simplul fapt că nu reprezintă o garanţie că pot construii ceva mai bun. Ei sunt buni doar la uciderea sistemului nu şi la crearea unuia nou, nu neapărat prin faptul că sunt negativi, ci doar pentru că nu ştiu să ţină un echilibru între drepturi, libertăţi şi obligaţii în interiorul noului sistem, dau drepturi mai mari decât e nevoie, cer obligaţii doar când societatea e în prag de criză, iar asta poate duce la tensiuni sociale mai devreme sau mai târziu. Din acest motiv trebuie o colaborare a indivizilor care vin cu soluţii pentru dărâmarea sistemului şi a celor care vor şi pot construi unul nou.
Însă, pentru că latura umană e însetate de putere, acest lucru e greu de realizat. Greu, dar nu imposibil. Dacă ştim când să îi dăm la o parte pe cei ce vizează puterea şi să îi înlocuim cu cei care au soluţii pentru societate, avem o şansă. Dacă nu vrem să distrugem sistemul prin forţa ci prin acţiunile noastre în mod repetat, trebuie să ne întrebăm dacă societatea actuală are o forţă capabilă să stea la masa negocierilor cu pârghiile puterii. O structură socială care să emită cerinţe pertinente şi care să ofere soluţii concrete, lăsând la o parte sloganele de genul “jos cutare/sus cutare”. În momentul în care această forţa va fi creată avem o şansă, una destul de mare.

Aport personal…

Pentru a se realiza acest lucru fiecare dintre noi putem contribui. Atragerea de oameni în jurul nostru sau apartenenţa noastră la un grup cu idei similare poate fi un început. Un singur grup nu se poate ridica împotriva sistemului şi nici nu poate cere pretenţii, însă mai multe astfel de „insule” conectate de aceleaşi idealuri pot face diferenţa. Închipuiţi-vă douăzeci, treizeci sau chiar o sută de grupuri conectate… având acelas numitor comun!
Pare greu de realizat însă avem la dispoziţie instrumente pe care bunicii sau părinţii noştri nu le aveau. Un asemena instrument este internetul. Sifonarea sistemului poate începe de aici. Ştiu. Am afirmat mai sus că ar trebui să ne dezlipim de confortul fotoliului  şi de  reţelele de socializare. Însă asta doar după ce acele grupuri sunt destul de mari pentru a fi o ameninţare la adresa sistemului. Internetul poate fi acel factor catalizator care să scoată la iveală hibele sistemului şi trebuie să ne folosim de asta până la momentul în care, ce cei ce trag deocamdată sforile, nu îl vor contrala sau chiar interzice. Ei şi-au dat seama că oamenii sunt mai aproape chiar fiind la mii de kilometri distanţă. Să ne folosim de asta cât nu e prea târziu.

Instrumentele de propagandă

Un alt factor ce trebuie luat în considerare este distrugerea reţelelor prin care sistemul îşi implementează directivele şi vectorii de propagandă. Sistemul se foloseşte de mijloacele moderne de răspândire a informaţiei, TV, ziare, net, însă nu se sprijină pe asta. Sistemul se sprijină pe valorile de credinţe ale oamenilor. Un astfel de sistem de valori este RELIGIA. În opinia mea, şi a multor altora, religia este piatra de temelie şi canalul principal de propagandă.
Aşa au supravieţuit sistemele din cele mai vechi timpuri. Cu ajutorul aceste invenţii sistemul a controlat şi a îngrădit anumite graniţe în latura umană. Odată depăşit acest nivel de supunere oarbă şi de frică de divinitate putem realiza că nu e nevoie să aşteptăm mântuitori, că nu avem de ca să stăm în genunchi sau cu ochii spre cer aşteptând semne. Doar în acest fel vom fi stăpâni pe viaţa noastră şi vom participa direct la schimbările de care avem nevoie pentru a lăsa urmaşilor noştri posibilitatea de a se ridica mai sus decât am visat noi.
De cele mai multe ori schimbarea unui sistem se produce brusc, cu victime colaterale şi implică doar schimbarea stăpânilor sau a centrelor de putere. Schimbarea reală se produce lent începând cu schimbări în mentalitatea individuală şi cea colectivă; nu se produce în toată masa de manevră, ci creşte treptat… iar indivizii care se opun devin din ce în ce mai puţini.

Schimbarea a început!

Această schimbare – în opinia mea – a început deja. Ceea ce e important acum e unirea celor ce au descoperit că transformarea vine din interior. Un sistem social nu poate fi distrus sau schimbat decât la atingerea unei mase critice – un număr minim de indivizi fără putere de decizie sau un număr şi mai mic de persoane cu putere de decizie, doritori de schimbare.
Privind în trecut putem observa că dorinţa de schimbare se naşte din acumularea de nemulţumiri sau frustrări de natură economică, socială, intelectuală, sentimentală, sexuală, care se pot pot rezuma la sentimentul de bine, plăcere sau împlinire. Dacă sentimentul de mulţumire se realizează economic, mental şi spiritual, atunci noul sistem poate fi considerat bun. În consecinţă sunt puţini cei ce doresc schimbarea de dragul schimbării, ci doar dacă nu li se îndeplinesc condiţiile enumerate mai sus… ceea ce în România cred că e valabil pentru majoritatea oamenilor.
Sistemul poate fi schimbat doar de o viziune comună. Dacă nu împărtăşim cu toţii aceleaşi convingeri actulii păpuşari vor fi stăpâni şi peste o mie de ani.