Suntem monitorizaţi

Suntem monitorizaţi zilnic, 24 din 24, ne înregistrează convorbirile telefonice, poşta electronică, ba se mai laudă unii (nsa) că deţin tehnologie care permite sa fim ascultatţi de pe orbită. Până aici nimic nou, doar deranjant şi dădător de paranoia, celor mai sensibili. Nou (sau vechi) e că în zonele – locallităţile supuse supraveghierii continue, bateriile telefoanelor (cu predilecţie a celor „inteligente”) se descarcă într-un ritm nesimţit. Păi bine măi, mârlani de ocazie, pe banii noştri ne ascultaţi, pe banii noştri mergeţi în vacanţe, dar pe banii mei, de ce-mi distrugi jucăria? Ce, eu am spus ceva de mă-ta când a trebuit să reapelez, pentru că tu eşti prea prost să umbli cu aparatura de ascultare şi nu mă pot înţelege cu  interlocutorul?

Dar până la urmă, ce fac ei cu toata aceasta informaţie? După o statistcă mai veche (2013 - http://www.incont.ro/mobile-si-telecom/numarul-de-telefoane-mobile-va-depasi-populatia-globului-in-2014-cine-sunt-pamantenii-cu-cele-mai-multe.html)

suntem aproape omul si mobilul. 7 miliarde de oameni, vorbind în medie 10 minute pe zi, înseamnă 70 de miliarde de minute de procesat/înregistrat. Nu pun la îndoială puterea cibernetică de care dispun sau spaţiul de stocare, pun la îndoială faptul că în timp util se poate face ceva cu informaţia. Aşadar, ascultatul nu e pentru prevenirea terorismului sau a infracţiunilor, e doar pentru a ne creea nouă disconfort, paranoia şi pentru reamintirea faptului ca suntem sub ei, oricât am striga noi că suntem cei care deţin controlul prin vot. Poate şi pentru şantajat naivi care nu au aflat că la telefon nu există convorbiri private.

Până la urmă ce se întâmplă cu informaţia adunată? Păi e simplu: e vândută la licitaţie. Marile concerne au adevărate laboratoare de cercetare a comportamentului uman, unde se fac analize detaliate a dorinţelor noastre, nevoilor reale sau potenţiale, gama de produse şi servicii pe care ne-o pot vârâ pe gât, etc. De la bolile cele mai rentabile, până la amărâtul de şerveţel/batistă cu care ne ştergem mucii, totul analizat şi disecat ca să îl cumpărăm, ca ei să scoată profit maxim.  Un exemplu banal sau mai bine zis o întâmplare personală, veche de câteva zile: discutam cu soţia că vom avea nevoie de o măsuţă pentru laptop dacă vin călduri mari; la maxim trei zile de la discuţie primesc un mail publicitar cu câteva modele de măsuţe de laptop, cu preţuri perfecte pentru bugetul meu. Şi nici măcar nu căutasem pe Google.

 

Data viitoare când ajungi la casă întreabă-te dacă tot ce ai în coş e nevoia ta sau e ceea ce ai dori să cumperi. Întreabă-te dacă creierul tău a pus produsul în coş sau mâna ta a acţionat singură. Să nu crezi că metodele subliminale se rezumă doar la imagini sau cuvinte.

Rămâi liber şi învaţă şi pe alţii! 

Articol aparut pe Gebelezis